Cu permisiunea
redacţiei Monitorului Primăriei Timişoara, preluăm articole care
prezintă în detaliu istoria şi arhitectura cartierului Fabric.
Mai jos este articolul publicat în nr.98 din iunie 2011.
X Accesul monumental în cartierele Iosefin şi Elisabetin: Palatul Direcţiei Apelor şi Palatul Franz Marschall
Podul Traian, Palatul Direcţiei Apelor Banat şi Palatul Franz Marschall
constituie un ansamblu, ce formează o poartă de intrare simbolică în
cartierele Iosefin şi Elisabetin, asemănător,
ca perioadă de construire şi factură stilistică, cu ansamblul format de
podul Decebal, Palatul Neptun şi poarta Parcului Regina Maria din
Fabric.
Din punct de vedere istoric, Bd. 16 Decembrie forma graniţa
dintre cartierele Iosefin şi Elisabetin. Venind dinspre cartierul
Cetate, casele din partea dreaptă a străzii (spre nord-vest) sunt
amplasate în cartierul Iosefin, cele din stânga (spre sud-est) în
Elisabetin.
În literatura de popularizare s-au publicat numeroase erori referitoare la evoluţia istorică a celor două cartiere.
Despre Elisabetin s-a afirmat că “a luat naştere în 1716/18 ...
probabil pe locul unei foste mahalale turceşti”. Hărţile exacte din
1716, 1717 şi 1734 demonstrează incontestabil că în zona celor două
cartiere până după anul 1734 nu au existat nici un fel de construcţii, nici turceşti, nici de vreun alt fel.
Despre Iosefin s-a afirmat că ar fi apărut în 1773. În realitate construirea nucleului iniţial al cartierului numit Suburbia Germană (Teutsche Vor Staadt) sau Noile Maiere Germane (Neue Teutsche Mayer Hoff) a fost aprobată în anul 1744. În 1773 cu prilejul vizitei împăratului Iosif II., fiul Mariei Theresia, cartierul primeşte numele de Iosefin (Josephstadt).
Până după 1746 – 1750 pe teritoriul Elisabetinului nu exisatau decât patru incinte (grădini) cu clădiri, numite Maierele Vechi.
Una dintre ele, denumită astăzi în mod greşit “casa turcească” (Str.
Evlia Celebi 2), aparţinea în 1746 căpitanului inginer Kaspar Dissel.
Cartierul de locuit a apărut în a doua jumătate a secolului al
XVIII-lea. În 1896 primeşte numele de Elisabetin (Erzsébetváros, Elisabethstadt, Jelisavetin Grad) în cinstea împărătesei Austriei şi reginei Ungariei, Elisabeta (Elisabeth, Erzsébet).
Până în 1892 pe locul palatelor Direcţiei Apelor şi Franz Marschall se
găsea Esplanada cetăţii, terenul pe care era interzis a se construi. Pe
baza planurilor de urbanism din anii 1893 – 1895 se trece la construirea
de clădiri în această zonă.
Palatul Direcţiei Apelor
Compoziţia plastică a edificiului este dominată de volumul impunător al
acoperişului traveei centrale, rezolvat în forma unui turn-cupolă
monumental (Bd. 16 Decembrie 1989 nr. 2, arh. Lipot Baumhorn,
constructor arh. Karl Hart, aut. de construire 13.08.1900, terminat la
29.08.1901). Clădirii, care iniţial avea numai parter şi un etaj,
meşterul constructor Arthur Tunner îi adaugă cu multă abilitate încă un
etaj, edificiul prezentând astăzi o expresie plastică unitară.
Limbajul plastic corespunde stilului anilor 1900, curentul Sezession
(szeceszió) eclectic - utilizând elemente neobaroce şi ale ordinului
ionic. Ani îndelungaţi în edificiu şi-a avut sediul Regionala CFR.
Palatul Franz Marschall
Edificiul a fost proiectat de către arhitectul Martin Gemeinhardt, unul
dintre corifeii arhitecturii anilor 1900 din Timişoara (Splaiul T.
Vladimirescu 12, aut. de construire 14.12.1903, terminat la 1.11. 1904).
Gemeinhardt a proiectat cel puţin alte patru construcţii în Elisabetin
şi alte două în Iosefin. Expresia plastică a Palatului Marschall
corespunde stilului anilor 1900, curentul Art Nouveau eclectic.
Decoraţiile, care accentuau la nivelul acoperişului colţul între
bulevard şi splai, ca şi cele care marcau axa mediană a celor două
faţade la stradă, formate din nervuri inspirate din arhitectura gotică,
au dispărut astăzi. Azi
colţul este marcat de către un fronton triunghiular, iar axele mediane
prin frontoane trapezoidale, străine aspectului plastic iniţial al
clădirii. Luxurianta decoraţie a
faţadelor, cu elemente neogotice reinterpretate în maniera anilor 1900,
se păstrează doar parţial. Ea prezintă “pomul vieţii”, fluturi
stilizaţi, elemente florale tipic gotice, toate tratate în maniera
anilor 1900, curentul Art Nouveau.
Mihai Botescu, Mihai Opriş
